Pe vremea fluviului Amour

   Pe vremea                    fluviului Amour

          
       Andrei Makine

“Da, la un moment dat, m-am simtit pervers. Deci adult.”

Trairile si sentimentele prezentate de Andrei Makine  in “Pe vremea fluviului Amour” sunt un adevarat “pendul”, o oscilatie intre urat si frumos, intre vis si realitate, intre inocenta tineretii si perversitatea adultilor, intre Orient si Occident.

 Este povestea a 3 tineri “Amantul, Razboinicul si Preotul” traind in taigaua siberiana, intr-un mic satuc unde “viata s-a limitat incetul cu incetul la 3 materii esentiale: lemnul, aurul si umbra rece a lagarului”, iar iubirea “parea facuta din asfintitul plumburiu al unui centru comunal mohorat, in care strazile duc la maidane pline cu rumegus judav”. “Nu <<a face dragoste >> ceea ce ar fi desemnat totusi actiunea si nici << a i-o face unei femei>> , ceea ce ar fi evocat cel putin un act al seductiei, ci pur si simplu : <<a face o femeie>>  la asta se rezuma dragostea

         In aceasta lume lipsita de pasiune, tinerii viseaza la ceva mai  mult, viseaza la o femeie frumoasa, nemaintalnita de ei, o "occidentala". Protagonistul , autointitulat Amorezul, urmareste cu jind Transsiberianul, incercad sa surprinda pentru o clipa imaginea femeii visate, venita de undeva de departe "S-o zaresc pe frumoasa pasagera, pe fulguranta occidentala din Transsiberian. Da, inainte de trecerea trenului, trebuia sa-mi grafez in suflet si in trup organul acela misterios: iubirea.”

            Acesta traieste insa dezamagirea actului de a iubi alaturi de o prostituata, lucru care ii va zgudui lumea si credintele din temelii si il va maturiza brusc “mai ramaneau, din cel care fusesem, cateva zdrente ce se risipeau in noaptea biciuita de viscol”.

             Pasiunea si pofta de viata ii vor reveni dupa vizionarea filmului cu Belmondo, film care avea sa ii smulga pe cei 3 din universul inghetat, pe fiecare intr-un mod diferit, deoarece “fiecare vedea un Belmondo diferit”.

            Prin el tinerii traiau sentimentul libertatii, al al actiunii, al iubirii, al femeii si Occidentului mult visat. Impactul filmului i-a determinat pe cei 3 sa il vada de 17 ori, dupa aceea retragandu-se intr-un tren pentru a povesti si repovesti fiecare detaliu. In una din seri insa trenul i-a dus in nestire intr-o calatorie asemanatoare cu cea a lui Belmondo. Calatoria la Atlantic va impregna si mai tare visul occidental in inimile celor 3 tineri. La intoarcere, la trecerea peste fluviul Amour, protagonistul isi intalneste frumoasa mult visata “nu intelegeam de ce reflexul de pe genunchiul unei femei necunoscute ma tortura in halul asta, si nici de ce, pentru gura mea, avea gustul cetei imbibate cu miresme marine. Nu intelegeam cum, fara sa stiu nimic despre aceasta femeie, puteam simti atat de intens supletea catifelata a coapselor ei, sub obrazul meu, sub buzele mele."