Pe vremea fluviului Amour

   Pe vremea                    fluviului Amour

          
       Andrei Makine

“Da, la un moment dat, m-am simtit pervers. Deci adult.”

Trairile si sentimentele prezentate de Andrei Makine  in “Pe vremea fluviului Amour” sunt un adevarat “pendul”, o oscilatie intre urat si frumos, intre vis si realitate, intre inocenta tineretii si perversitatea adultilor, intre Orient si Occident.

 Este povestea a 3 tineri “Amantul, Razboinicul si Preotul” traind in taigaua siberiana, intr-un mic satuc unde “viata s-a limitat incetul cu incetul la 3 materii esentiale: lemnul, aurul si umbra rece a lagarului”, iar iubirea “parea facuta din asfintitul plumburiu al unui centru comunal mohorat, in care strazile duc la maidane pline cu rumegus judav”. “Nu <<a face dragoste >> ceea ce ar fi desemnat totusi actiunea si nici << a i-o face unei femei>> , ceea ce ar fi evocat cel putin un act al seductiei, ci pur si simplu : <<a face o femeie>>  la asta se rezuma dragostea

         In aceasta lume lipsita de pasiune, tinerii viseaza la ceva mai  mult, viseaza la o femeie frumoasa, nemaintalnita de ei, o "occidentala". Protagonistul , autointitulat Amorezul, urmareste cu jind Transsiberianul, incercad sa surprinda pentru o clipa imaginea femeii visate, venita de undeva de departe "S-o zaresc pe frumoasa pasagera, pe fulguranta occidentala din Transsiberian. Da, inainte de trecerea trenului, trebuia sa-mi grafez in suflet si in trup organul acela misterios: iubirea.”

            Acesta traieste insa dezamagirea actului de a iubi alaturi de o prostituata, lucru care ii va zgudui lumea si credintele din temelii si il va maturiza brusc “mai ramaneau, din cel care fusesem, cateva zdrente ce se risipeau in noaptea biciuita de viscol”.

             Pasiunea si pofta de viata ii vor reveni dupa vizionarea filmului cu Belmondo, film care avea sa ii smulga pe cei 3 din universul inghetat, pe fiecare intr-un mod diferit, deoarece “fiecare vedea un Belmondo diferit”.

            Prin el tinerii traiau sentimentul libertatii, al al actiunii, al iubirii, al femeii si Occidentului mult visat. Impactul filmului i-a determinat pe cei 3 sa il vada de 17 ori, dupa aceea retragandu-se intr-un tren pentru a povesti si repovesti fiecare detaliu. In una din seri insa trenul i-a dus in nestire intr-o calatorie asemanatoare cu cea a lui Belmondo. Calatoria la Atlantic va impregna si mai tare visul occidental in inimile celor 3 tineri. La intoarcere, la trecerea peste fluviul Amour, protagonistul isi intalneste frumoasa mult visata “nu intelegeam de ce reflexul de pe genunchiul unei femei necunoscute ma tortura in halul asta, si nici de ce, pentru gura mea, avea gustul cetei imbibate cu miresme marine. Nu intelegeam cum, fara sa stiu nimic despre aceasta femeie, puteam simti atat de intens supletea catifelata a coapselor ei, sub obrazul meu, sub buzele mele."
            

Prezentarea romanului "Milarepa"

   "Milarepa"  este un roman filosofic scris de autorul francez Eric Emmanuel Schmitt. Aceasta prezinta povestea lui Milarepa,un tibetan care a trait cu sute de ani in urma si al carui unchi, Svastika, se reincarneaza de 100 de mii de ori pentru a transmite povestea nepotului sau. Sirul vietii lui Milarepa va fi istorisit de catre ultima incarnare a lui Svastika, in pielea unui parizian de 38 de ani, Simon.

   Simon are un vis ciudat si usor inspaimantatar in cadrul caruia se simte cuprins de o ura pe care autorul a seamana unui "lapte negru clocotitor". Aceasta ura nu poate fi stinsa decat prin uciderea unui om care, insa, e  de negasit.

   Misterul ii va fi elucidat de "o femeie vaga precum fumul tigarii" care se va dovedi a fi doar o iluzie. Ea ii destainuie faptul ca el, Simon era de fapt ultima incarnare a lui Svastika, unchiul lui Milarepa. Simon se va interesa de acest Milarepa si va gasi cantecele sale incepand sa-i urmareasca firul vietii.

   Astfel aflam ca Svastika fusese un pastor care pierzandu-si turmele va deveni sarac lipit pamantului. Lui Milarepa, copil pe atunci, i se va face mila de unchiul sau daruindu-i tot ce ii permitea statutul sau. Mila micutului nu il va indupleca pe mai batranul unchi, ci, va avea un efect putin asteptat, il va umple de ura si manie considerand ca "bunatatea lui ma injosea".

   Dupa o vreme tatal lui Milarepa moare, iar averea familiei ii este data in grija lui Svastika pana la momentul cand Milarepa va implini 20 de ani. In aceasta situatie Svastika se razbuna pe copil prigonindu-l pe el si pe familia lui si refuand sa ii cedeze averea la vremea cuvenita.

   Adult fiind, Milarepa se va razbuna trimitand vraji la nunta varului sau cel mai mic, care vor ucide toti invitatii si toata familia unchiului cu exceptia acestuia si a sotiei sale.

   Anii trecand, Milarepa ajunge sa se caiasca pentru sufletele nevinovate ucise si alege calea religiei. Merge la Marpa, marea Lama caruia ii cera invatatura. Marla il va supune la multe teste si doar atunci cand va ajunge in pragul sinuciderii il va considera demn de invataturile sale. Astfel vor urma luni de meditatie inchis singur intr-o pestera fara posibilitatea de a se misca. Insa tanarul le va face fata. Singurul lucru care l-a determinat sa-si paraseasca maestrul a fost dorul de mama sa, din care va gasi numai oasele.

   Va incepe astfel izolarea de lucrurile materiale considerand totul efemer, adevarata fericire venind din existenta pe cont propriu. Timpul va trece, insusi Svastika va muri, si dupa ani petrecuti ajutandu-se doar de o oala in care fierbea urzici, Milarepa pleaca spre munti. Pe drum insa, va scapa oala care se va farama. Acesta este momentul cand intelege ca oala fusese "stapana" lui si ca nu reusise sa se indearteze de tot ceea ce este material, prin urmare, traise intr-o minciuna.

   Curand va deveni "pregatit sa moare asa cum fructul copt e pregatit sa cada" si ultimele sale cuvinte adresate ucenicului sau favorit, Retchung, au exprimat inexistenta adevarului absolut, a cunoasterii absolute, a starii de nirvana si a lui Buddha. El afirma astfel ca totul este efemer, trecator, ireal si moare dupa ce-"si semana semintele".

   Simon devine ultima veriga a unui lant intins pe veacuri afland intreaga poveste.